Eternul Derby al Belgradului, un spectacol de sunet, lumină și mult fum

Nu mă gândeam că la nici o jumătate de an de la experiența de la El Superclasico, Boca – River, voi fi martorul unei atmosfere chiar mai incendiare, la propriu și la figurat, la doar o oră de zbor  distanță de la București. Totul a fost posibil datorită proiectului special Pariuri1x2.ro inițiat la Buenos Aires și care a continuat la Belgrad, cu ocazia Eternului Derby dintre Steaua Roșie și Partizan.

Într-o perioadă în care fotbalul românesc își tot caută reperele pierdute de ceva timp, noi am încercat să reamintim tuturor că pasiunea adevărată pentru fotbal nu a murit, ba chiar este mai vie ca niciodată în atâtea colțuri ale lumii, unele mai aproape, altele la mare depărtare de noi.

Confruntarea-șoc a Belgradului a ilustrat fidel și felul de a fi al sârbilor, foarte comozi și boemi în viața de zi cu zi, dar care se transformă radical atunci când se apropie Eternul Derby, Zvezda – Partizan.

Belgrădenii se dezmorțesc greu, mai ales duminica, după o noapte petrecută din plin în numeroasele localuri tradiționale cu muzică live, astfel că până în ora zece a dimineții, aproape că nu vezi țipenie de om pe străzi. Lucrurile nu au stat diferit nici în preajma Marakanei, gazda celui de-al 162-lea duel din campionat dintre cele mai galonate cluburi ale fostei Iugoslavii.

Stadionul lui Partizan Belgrad

Cu mai puțin de cinci ore înaintea startului jocului, nimic nu anunța nebunia Eternului Derby despre care citisem și auzisem atâtea lucruri. În apropierea stadionului lui Partizan, situat la un kilometru de arena Stelei Roșii, nimic nu te putea duce cu gândul la recitalul pirotehnic pregătit de Grobari, galeria alb-negrilor. Totul era de o liniște incredibilă, astfel că mă întrebam chiar dacă nu a fost prea mult zgomot pentru nimic, cu toate că nu prea iese fum fără foc.

Fanii Stelei Roșii fotografiindu-se cu președintele executiv al clubului, Zvezdan Terzic, chiar înaintea derby-ului

Și de cât fum și foc urma să am parte! Când mai erau trei ceasuri până la începutul derby-ului, a început și demonstrația de forță a poliției și jandarmeriei din Belgrad, care dădea senzația oricărui străin că se pregătește de război, nu de un meci de fotbal: blindați din cap până în picioare, cu scuturi și pistoale.

Oamenii aceia știau atât de bine ce au de făcut că nu au mai lăsat pe nimeni să stea în picioare la mesele chioșcurilor cu mâncare stradală din apropierea stadionului Rajko Mitic, să se așeze pe băncuțele din zonele cu spații verzi sau pe cele din stațiile de autobuz, care au fost și ele închise. Circulația a fost deviată și nimeni nu putea să se oprească în zonă. Fiecare om trebuia să circule.

Controlul corporal la intrarea pe stadion a fost și el atât de sever încât a trebuit să renunț la cele două pixuri din rucsac, pe care unul dintre stewarzi m-a invitat politicos să le arunc într-un tomberon. Aveam să constat mai târziu că, totuși, nu pixurile mele ar fi putut crea probleme în tribune!

Singura persoană care m-a întrebat de unde vin a fost unul dintre vânzătorii de suveniruri de pe Marakana belgrădeană, un tip trecut de 50 de ani, care, când a auzit că sunt din România, mi-a spus doar atât: „Super girls! Timișoara, Arad, Orșova, Caraș-Severin…” Cred că lista mai putea continua, dar, probabil, nu își mai amintea numele orașelor din apropierea graniței cu Serbia pe unde trecuse.

Cu vreo 45 de minute înaintea startului meciului, o parte a galeriei lui Partizan s-a luat la bătaie cu membrii forțelor de ordine, în care au aruncat mai multe scaune din peluză, însă, fără ca incidentele să degenereze. Situația s-a calmat și derby-ul a început fără întârzieri.

Jocul nu s-a ridicat la nivelul spectacolului din tribune, dar m-a impresionat faptul că ambele rivale au căutat să își pună în dificultate adversara, fără obișnuita perioadă de tatonare în asemenea meciuri. Astfel, am văzut un joc direct, cu faze periculoase de poartă, preponderent în a doua repriză, în care și Steaua Roșie și Partizan au căutat lovitura decisivă. Fiecare echipă, de îndată ce recupera mingea, pasa în față cu dorința de a-și surprinde rivala, ceea ce a făcut ca partida să fie agreabilă, per total.

Însă, jocul de pe gazon a fost eclipsat, ca în atâtea alte situații, de spectacolul peluzelor. Mai întâi, cei din peluza Grobari au pornit un recital pirotehnic cu totul aparte, care a făcut ca meciul să fie întrerupt câteva minute bune din cauza fumului des de pe teren. Și nu a fost totul pentru că acele torțe au incendiat mai multe scaune din sectorul rezervat galeriei oaspete. Deși locul mustea de polițiști, jandarmi și pompieri, nimeni nu a intrat în panică, iar focul care a mistuit mai multe scaune a fost stins chiar de cei care l-au și pornit.

Ultrașii Stelei Roșii, cunoscuți drept Delije, adică curajoșii, au replicat printr-o coregrafie specială și un spectacol de sunet, lumină și culoare, pus în evidență de numeroasele artificii lansate chiar din peluză și care m-au făcut să mă simt ca la un revelion al fotbalului.

Dacă pe teren, meciul s-a terminat fără goluri, 0-0, recitalul tribunelor a făcut ca întreaga experiență de la Belgrad să merite din plin. Ultimul moment care m-a făcut să mă simt cu adevărat în Balcani a fost după terminarea partidei, când la ieșirea de pe stadion, am văzut cum spectatorii au făcut o breșă în gardul care înconjoară Marakana, desfăcând, pur și simplu, plasa și fluidizând traficul în stilul propriu.

A doua zi dimineață, Belgradul a reintrat în tihna lui obișnuită, care va rămâne astfel până la următorul derby dintre Crvena Zvezda și Partizan.